Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea exprimată de cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală.
Complementul direct răspunde la întrebările: | pe cine? ce? |
Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale, verbe la moduri nepersonale.
Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și înaintea acestuia.
Atunci când verbul determinat este la modul infinitiv sau la conjunctiv, complementul direct exprimat prin pronume personal neaccentuat stă între prepoziția infinitivului sau conjuncția să și verb.
Atunci când verbul determinat este la infinitiv și este așezat după verbul a putea , complementul direct exprimat prin pronume neaccentuat stă înaintea verbului a putea :
Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Complementele directe aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.